A fost odată ca niciodată o frumoasă școală, și se află într-un minunat
oraș, municipiul Bălți.
În acea școală domnea pacea și
fericirea, elevii se ajutau, profesorii îi susțineau în toate, de aceea liceul
nostru era cel mai bun din toate cele mai bune licee.
Pe acele tărîmuri frumoase învăța
minuțios o minunată clasă a-II-a ,,C
". Erau ei primii în toate: și la carte, și la joc, și la bunul lor noroc.
Clasă a-II-a ,,C" era condusă de Profesoara-Regina și de ceilalți
Sfetnici-Profesori.
Într-o zi, toate clasele au fost
anunțate că vine controlul! Liceul era într-o formă mai mult ca ideală.
După ce comisia a examinat
liceul, a constatat: ,,Totul este bine, în afara clopoțelului ce anunță pauza,
așa că îl luăm pentru expertiză!" și a plecat, iar apoi s-a constatat că
acea ,,comisie" era doar o delegație din Tărămul celor ce prea mult învață. Acum era doar veșnică lecție,
iar pauza nu mai venea niciodată.
La început, profesorii erau poate
chiar bucuroși că nu mai e pauza, pentru că le puteau explica copiilor mai mult
material, în schimb, bieții elevi stăteau amărîți la lecție. Și totuși dupa ce
trecură trei ani de lecție continuă, profesorii s-au cam obosit, le-au predat
tot materialul școlar elevilor și deja trecuseră la formule științifice, dar și
copiilor le era nespus de dor de părinți.
Atunci, domnul Director a chemat
cele mai brave clase din liceu la el: clasă a-II-a ,,C" clasă a-IX-a ,,A"
clasă a-XII-a ,,D",, și le-a spus:
- Elevi, ne aflăm într-o situație dificilă! V-am
chemat aici ca să mergeți în căutarea clopoțelului, primii se vor duce clasa
a-XII-a ,,D,, , pentru că sunt mai mari! Dar nu uitați, de cheia cunoștinților,
cînd veți avea o problemă, adresați-vă la ea.
S-a pornit clasa a-XII-a ,,D,, la
drum spre Tărîmul celor ce prea mult
învață și iată că au ajuns. Priveliștea era frumoasă și înainte era
așternut un drum ușor de străbătut, atunci elevii, amuzați, spuneau:
- Hmm, și doar aici trebuia să ajungem, într-un
sfert de oră suntem înapoi la școală cu clopoțelul în mînă. Și poniră iar la
drum.
Într-un moment, din mijlocul drumului
ieși un mic baiețel îmbrăcat în haine albastre pe care scria ,,Eu știu,, și le rosti:
- Eu sunt micul EU ȘTIU și nu vă permit să mergeți
în continuare, dacă nu veți răspunde la trei întrebări.
- Haaaa, rîdeau acei elevi, spune!
Numiți cinci opere literare
scrise de marele poet Mihai Eminescu.
- Acuș-acuș, doar să întrebăm cheița ,,Ceiță
fermecată, răspunde-ne la întrebare și spune ce opere literare ce a scris
marele poet Mihai Eminescu!,,
Atunci din cheiță a ieșit o foiță pe care scria:
- Hmm, dar să vedem dacă poate cheița
voastră să se descurce cu următoarea întrebare:
- Expuneți-vă părerea despre o carte de Alexandru
Dumas.
Atunci din cheiță a ieșit o foiță pe care scria: ,, ,,Aventurile
lui Lyderic" de Alexandre Dumas
este o operă veche din literatura
universală cu înțelesuri profunde.
Cartea ne
demonstrează că uneori minciuna poate fi spre bine, alteori, minciuna doar pare
a fi spre bine. "
- Mda,
acum următoarea întrebare:
- Numiți o operă de Liviu Rebreanu!
- Și iar elevii se adresară la cheiță, dar le
expirase dreptul la întrebări.
Atunci elevii clasei a-XII-a
,,D., au plecat acasă rușinați, pentru că nu știau o operă de Liviu Rebreanu!!!
Au ajuns înapoi la școală acei
elevi și au spus cu rușine față de
director:
- Am crezut ca putem adresa cheiței oricîte întrebări
vrem și am irosit, negîndit, întrebările.
- Am avut incredere în voi, însă sunteți niște
neputincioși! a spus directorul, chemați clasa a-IX-a ,,A,,
S-a pornit și clasa a-IX-a ,,A,, la
drum împreună cu cheița cunoștințelor ( pentru că știm, fiecare cheiță a
cunoștințelor răspunde la trei întrebări a unui nou stăpîn). Ajunși pe loc, ei
au trecut cu bine încercările micului ,,Eu știu,, fără ajutorul cheiței
cunoștințelor și au pornit mai departe la drum.
Într-un moment, din mijlocul
drumului ieși un băiat îmbrăcat în haine albe pe care scria ,,EU SPORTIV,,.
- Eu sunt băiatul sportiv și nu vă permit să mergeți
în continuare, dacă nu veți efctua trei exerciții sportive.
- Haaaa, rîdeau acei elevi, spune exercițiile!
- Săritura în lungime de pe loc 100 metri.
- Dar sunt
niște normative extrem de grele, cred că avem nevoie de ajutorul cheiței.
,,Ceiță fermecată, ce să facem, cum să
procedăm, cum noi normativul să-l dăm?,,. Atunci a ieșit djinul cheiței și a
efectuat normativul.
- Cățărarea
pe frînghie la înălțimea munteleui.
- Dar este
greu normativul, cred că avem nevoie de ajutorul cheiței. ,,Ceiță fermecată, ce
să facem, cum să procedăm, cum noi normativul să-l dăm?,,. Atunci a ieșit
djinul cheiței și a efectuat normativul.
- Următorul exercițiu...
- Stai-stai-stai, următoarele normative vor fi,
credem noi, mai grele ca acestea, iar cheița ne poate ajuta numai în trei
cazuri, de aceea ne întoarcem înapoi, au spus acei elevi.
- Fie voia voastră, a spus sportivul.
Au ajuns
înapoi la școală acei elevi și au spus
cu rușine față de director:
- Am crezut ca putem îndeplini această misiune!
- Am avut incredere în voi, însă sunteți niște
neputincioși!, a spus directorul, Chemați clasă a-V-a ,,C,,.
S-a pornit și clasă a-V-a ,,C,,
la drum împreună cu cheița cunoștințelor ( pentru că știm, fiecare cheiță a
cunoștințelor răspunde la două întrebări a unui nou stăpîn). Ajunși pe loc, ei
au trecut cu bine încercările micului ,,Eu știu,, fără ajutorul cheiței
cunoștințelor și au pornit mai departe la drum. Atunci cînd l-au întîlnit pe
băiatul ,,EU SPORTIV,,. au avut nevoie
de ajutor la cerința numărul 1, dar erau mai tineri și mai zvelți decît
ceilalți, așa că la cerința numărul 2 au mers singuri la risc și le-a reușit.
Iar cerința numărul trei suna în felul următor: ,, Alergarea de viteză 200
metri în 3 secunde,, Așa că sărmanii elevi iar au folosit puterea djinului
cheiței. Și au mers mai departe doar cu o dorință nefolosită.
Într-un moment, din mijlocul
drumului ieși un bătrîn îmbrăcat în haine maro pe care scria
,,Învățatul-Învățaților" și le rosti:
- Eu, sunt bătrînul Învățat, și nu vă permit să
mergeți în continuare dacă nu îmi veți răspunde la două întrebări.
- Suntem gata, pune întrebările!
- 1. Ce este
difuziunea?
- Mdaaa, ce bine e că iubim știința!
Difuziunea este procesul de
intersectare a moleculelor dintr-o substanță cu moleculele dintr-o altă
substanță.
- Și întrebarea numărul 2: ce este pulverizare?
- Pulverizarea este procesul de aducere a substanței
pînă la starea de praf.
- Bine, treceți mai departe, spuse bătrînul
Învățat.
Merseră cît merseră elevii și
ajunseră la o clădire mare și frumoasă pe care scria ,,Acedemia tuturor
materiilor,, . Intraseră ei în acea academie, unde îi întîlni o doamnă bătrînă
și le spuse:
- Eu sunt Președinta Tărămului Celor Ce Prea Mult
Învață și știu de ce ați venit, vreți sunetul pauzei înapoi.
- DA, îl vrem, dar explicați-ne de ce l-ați luat?
- Întrebarea e cît se poate de francă, după cum ați înțeles, pe tărîmul
nostru învățăm mereu , nu avem timp pentru distracții, pentru famile și pentru
orice ce nu este legat de învățămînt, de aceea am vrut să fie așa pe toate
tărîmurile și am început cu al vostru. Iar acum, ca să mă conving că învățați mult
și aveți nevoie de o mică pauza trebuie să efectuați următoarea însărcinare: să
spuneți curiozități despre cărți.
Cea
mai mică carte din lume îi
aparține lui Anatol Konenko. Cartea sa cuprinde o versiune a povestirii
“Cameleonul”, de Anton Cehov. Aceasta este mai mică de un milimetru pătrat și
include trei ilustrații colorate de mînă.
Cea
mai veche carte din Europa se
află în Biblioteca Naţională a Marii Britanii.
Manuscrisul de mărimea
unei palme datează din secolul al VII-lea. El este o copie a Evangheliei după
Ioan şi a fost descoperit în mormântul Sfântului Cuthbert, în anul 1104.
Cea
mai mare carte din lume, ale
cărei pagini au o lungime de 3,2 metri şi o lăţime de 2 metri, cântărind
250 de kilograme și se numește "Cele mai bune dintre gândurile universale"
cuprinde 160 de pagini şi conţine diverse aforisme şi maxime provenind de la
peste 2.000 de scriitori şi personalităţi precum Confucius, Gabriel Garcia
Marquez, Shakespeare, Gandhi şi Maica Tereza.
Un
scriitor croat a inregistrat un nou record mondial realizand cea mai grea carte
din lume, un volum despre viata fostului lider croat Franjo Tudjman. Cartea
gigantica are 3.604 de pagini si cantareste 12 kilograme.
Cea
mai vîndută carte din lume pentru copii este Harry Potter,
vîndută în 400 milioane de copii. Povestea micului magician cu
ochelari a luat naștere pe ruta Manchester – Londra, cînd autoarei J.K.Rowling
i-a venit în minte lumea fantastică a eroului.
Iar
cea mai vîndută carte non-ficțională
este Jurnalul Anei Frank, o fetiță evreică de treisprezece ani. Cartea a fost
vîndută în 27 milioane de copii.
- Bine, bine, dar ce ne puteti spune despre carte?
- Aici apelăm la șefa clasei, care adoră cărțile!
- Pentru mine
cărţile sunt nişte tezaure de idei şi citate profunde şi frumoase care ne pot sluji
drept sfetnici pentru o viaţă lungă şi armonioasă.
Cînd deschizi o carte nouă, descui o
lăcată de la uşa spre drumul prosperării, astfel, ajungînd la minimum 30 de
cărți citite, ușa va fi larg deschisă.
Cărțile trebuie alese în așa fel, încît să le ții minte mereu, pentru a
avea un drum fără piedici, ploaie și furtuni.
Mulți aleg să privească un film
decît să citească o carte, dar vă asigur că e mai bine să lecturezi, pentru că
,, filmele îți spun ce să gândești. O carte bună te lasă
să-ți alegi singur o parte din gânduri.
Filmele îți arată casa roz. O carte
bună îți spune că există o casă roz și te lasă să decorezi tu o
parte din ea, poate modelul de acoperiș sau să-ți parchezi mașina în fața casei.,, (apud Karen Marie Moning )
- Și dacă
ar fi să ne închipuim substantivul în chip de om, cum ar fi?
- Oh, ce bine că profesoara noastră de limbă și
literatură romană este foarte ingenios[ și ne-a dat o astfel de temă de casa,
deci, dacă ar fi să ne închipuim
substantivul în chip de om, cred că ar fi o mamă dintr-o familie enormă. Cred
că ar avea chipul blînd. Sufletul i-ar fi mare și ar încerca să educe niște
copii cît mai frumoși, dar și plăcuți, dar nu mereu reușește.
Cred că mulți își pun întrebarea
de ce mamă, de ce nu tată?
Răspunsul e simplu, dacă privim din punct de vedere
gramatical, propoziția poate fi alcătuită doar dintr-un simplu verb (predicat)
și fără subsatntiv(subiect). Iar doar cu un substantiv nu este posibil.
- De ce aș
crede că familia e mare? Totul este atît de banal!
- Mama și tata (verbul și substantivul) formează
familia (propoziția), de unde iau naștere și copiii, cum ar fi complementul și
atributul. Iar dacă legi toate acestea, vei obține un arbore genealogic, niște
strămoși (sau text).
- Intuiesc eu că următoarea întrebare este de ce
sufletul mamei ar fi mare și ar încerca să educe niște copii cît mai frumoși
dar și plăcuți dar nu mereu reușește, pentru că uneori mai întîlnim și
adjective precum ,,rău", ,,urît" ,,neascultător" etc. precum și
în viață copii mai puțin educați.
- OK, văd că
lecturați și învățați mult, deci vă dau clopoțelul!
- Muțumim, e super, e ceva de nedescris în
cuvinte, mulțumim, exclamau copii!
Dar iată că atinci cînd au
vrut să plece din Tărămul celor ce
prea mult învață, au întimpinat o problemă, ca să iasă din tărîm trebuiau să
parcurgă un drum cu 1000 de întrebări la care trebuiau să răspundă. Dar știau
că pe tărîmul lor ceilalti elevi deja ,,mor,,.
Atunci, bravii copii din a-V-a
,,C,, au gasit soluția, au chemat djinul Cheiței cunoștințelor și acesta i-a
dus pe tărîmul lor.
Acolo ei au fost întîmpinați cu
bine, iar cînd au ajuns în clasa a-XII-a, au dat BAC-ul numai pe note de zece.
M-am suit așa pe-o roată și v-am spus povestea toată, cu acei voinici
copii, primii în toate și zglobii, despre profesori frumoși, solidari
învățămîntului.
Комментариев нет:
Отправить комментарий