Am rămas indiferenți față de tot ce se întîmplă în jurul nostru. Suntem prea atrași de bani, tehnica, bogație ca să putem observa niște lucruri banale, care pot aduce bucurie sufletului. Nu putem observa căderea unei frunzi, nu putem observa picaturile ploii, nu putem observa frumusețea naturii, care nu are limite.
Recent, mergeam pe drum furatâ de gînduri, cînd m-am trezit într-o lume minunata, mi-am dat seama în ce loc frumos ma aflu, mi-am dat seama de un lucru evident, dar care poate nu îl văd toți, e deja Toamna...
Dacă nu obținem ceea ce vrem noi, sau dacă nu ne putem cumpăra ceea ce vrem, începem a fi suparați pe toți cei din jur de parcă ei ar fi vinovați de problemele noastre, le facem probleme apropiaților noștri și aruncăm vorbe precum: ,,viața nu are sens" sau ,,sunt un/o nenorocit/nenorocită" fără să ne dăm seama că sunt oameni mult mai triști ca noi. Copii de la orfelinate, bătrînii abandonați sau dați în grija azilurilor pentru bătrîni, ei se bucură și de o firimitură de pîine în plus. Nu demult am fost într-o pădurice alături de un azil pentru bătrîni, mi se rupea inima, ei veneau și cereau măcar o bucată de carne, și cînd le-o ofereai, erau foarte fericiți, iar noi? ce vrem noi? noi vrem doar avere, bani fără a ne da seama ca avem familie, că avem o țară minunată cu care ar trebui să ne mîndrim!
Noi, nici nu ne dăm seama cît suntem de fericiți din simplu fapt că traim!!!
Комментариев нет:
Отправить комментарий