Bradul de Crăciun

                               Bradul de Crăciun

 Se apropie Crăciunul, o sărbătoare ce le bucură sufletele tuturor. Cu toții așteptăm masă bogată,daruri de la Moș Crăciun și desigur un brăduț împodobit. Copii sunt extrem de bucuroși cînd împodobesc brăduțul, aprin ghirlanda, dar...nici unul nu știe legenda bradului de Crăciun. Sunt mai multe legende, însă eu am hotărît să o povestesc pe cea a romănilor.

   

Cînd picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai pașeau pe acest pămînt, s-a iscat din senin o furtună, cum nu se mai pomenise. Grindina era cît oul de porumbel, vîntul smulgea pietrele din loc, iar cerul se întunecase ca la venirea nopții, măcar că era miez de zi.

Iisus Hristos și Sfîntul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei păduri și au cerut adăpost copacilor, care însa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliți și mai înfricoșați. Mîndrii stejari și fagi nu au vrut sa-i primească la adăpostul lor, pentru că abia iși puteau păzi frunzișul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adapostească și pe cei doi calatori? Merii și perii au spus că trebuie să-și apere fructele, sălciile și plopii s-au făcut că nu-i bagă în seamă și au tăcut.

Dintre toți, doar bradul s-a învoit să le ofere adăpost. El a spus: ,,Fructe mîndre pe care să le apăr nu am, frunzișul meu e facut din ace ascuțite care nu se tem de grindină, oamenii mă ocolesc și mă socotesc nefolositor, dar daca vreți să-mi cinstiți acoperămîntul cu prezența voastră, eu vă voi primi cum voi ști mai bine și am să învelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese.”

Zis șii făcut. Domnul Iisus și Petru au fost paziți cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasărit din nou, mîndru pe cer.

Atunci, ieșind din adapostul cetinei, Iisus cuvînta astfel catre brad: ,,Dintre toți copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatălui Meu, te voi răsplati. Fie ca de azi înainte, iarna, tu să nu-ți mai lepezi frunzișul ca ceilalți copaci, ci să-l pastrezi veșnic. Apoi, fie ca acele tale înțepătoare să capete o mireasmă care să-i bucure pe oameni, să le dea putere și să le vindece bolile, astfel încît ei să te prețuiască cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca în miez de iarna, cînd toate fructele pămîntului se vor fi terminat, oamenii să te împodobească și să pună pe ramurile tale toate bunătățile, iar atunci cînd se vor strînge în jurul tău, ei să se gîndească la Mine, pentru că tu ești copacul cel mai drag Mie.”

Numai ce zise acestea și Iisus disparu, împreuna cu Petre, într-o geana de lumina. A ramas în pădure însa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum și aceasta poveste murmurată de frunzișul copacilor, înfiorați de minunea Dumnezeiască".

De unde apare obiceiul de împodobire a bradului?

Pomul (sau Bradul) de Crăciun este de obicei un brad verde decorat, natural sau artificial. Tradițional este asociat cu celebrarea Crăciunului. Este adus în case și decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau lumânări, dar o dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea becurilor led sau a diferitelor cabluri luminoase), ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada de dinainte de Crăciun. Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem

Pomul de Crăciun este un brad împodobit, substitut al zeului adorat în ipostazafitoformă, care moare şi renaşte la sfârşit de an, în preajma solstiţiului de iarnă, sinonimcu Butucul de Crăciun. Împodobirea bradului şi aşteptarea de către copii a "Moşului",numit, în sud-estul Europei, Crăciun, care vine cu daruri multe, este un obicei occidentalcare a pătruns de la oraş la sat, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.Pomul de Crăciun s-a suprapus peste un mai vechi obicei al incinerării Butucului (zeulmort) în noaptea de Crăciun, simbolizând moartea şi renaşterea divinităţii şi a anului lasolstiţiul de iarnă, Obiceiul a fost atestat la români, aromâni, letoni şi sârbo-croaţi. 

Cu siguranță că cu toți așteptați bucate alese la masa de Crăciun, să ne uităm care sunt cîteva dintr-e acele deliciuri tradiționale.

1.    Ceșnica, o prajitură din foi de aluat fraged, cu nucă sau dovleac. În aceasta se pune o monedă, iar în timpul mesei cine primește bucata în care se afla moneda, se spune ca va aduce cei mai mulți bani în casa

2.      Porcul, gospodarii casei tae porcul, pentru ce ce masă de Crăciun va fi, dacă va lipsi porcul, pentru că se spune că cine nu are porc gras de Crăciun nu a cunoscut fericirea. Dar, potrivit tradiției, la taierea porcului nu trebuie sa fie de față oameni miloși, întrucît porcul va muri greu și carnea lui nu va mai fi bună.

3.      Coliva înseamnă grâu fiert îndulcit (cu zahăr sau cu miere). La Crăciun este bine în primul rând să facem o colivă.  Ea semnifică atât legătura de dragoste între cei vii şi cei morţi, cât şi credinţa că cei morţi vor înmuiat la Judecata de Apoi. Însuşi Hristos a explicat că aşa cum bobul de grâu se pune în pământ şi moare, ca apoi să poată încolţi şi să renască o nouă plantă, aşa este şi cu omul când moare. Zahărul semnifică virtuţile oamenilor care au slujit lui Dumnezeu.