Substantivul pe plan imaginar

Dacă ar fi să ne închipuim substantivul în chip de om, cret că ar fi o mamă dintr-o familie enormă. Cret că ar avea chipul blînd. Sufletul i-ar fi mare și ar încerca să educe niște copii cît mai frumoși dar și plăcuți dar nu mereu reușește.

    Cret că mulți își pun întrebarea de ce mama, de ce nu tata?

Răspunsul e simplu, dacă privim din punct de vedere litrar, propoziția poate fi efectutată doar cu un simplu verb (predicat) și fără subsatntiv(subiect). Iar doar cu un substantive nu este posibil.

      De ce aș crede că familia e mare? Totul este atît de banal!

Mama și tata (verbul și substantivul) formează familia (propoziția), de unde i-au naștere și copii cumar fi prepoziție,articol,pronume, adjectivul, adverb, complementul,participiu, conjuncția și numeralul. Iar dacă legi toate acestea vei primi un arbore genealogic, niște strămoși (sau text).

 Intuesc eu că următoarea întrebare este de ce sufletul mamei ar fi mare și ar încerca să educe niște copii cît mai frumoși dar și plăcuți dar nu mereu reușește, pentru că uneori mai întîlnim și adjective precum rău,urît, neascultător etc. precum și în viață copii mai puțin educați.

 Dragii mei, eu sper că v-am raspun la toate întrebările despere substantive cît pe plan literar cît și pe plan imaginativ.