Cartea

 

MOTTO:

„CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS ÎNCET  GÂNDITĂ, GINGAŞ CUMPĂNITĂ; MÂINILE MELE, CARE TE-AU DESCHIS”

                                                                           (T. Arghezi)

„CARTEA REFLECTĂ CA O OGLINDĂ LUNGUL ŞIR DE SECOLE AL VIEŢII OMENIRII, ISTORIA LUPTEI SALE PENTRU EXISTENŢĂ, PENTRU UN VIITOR MAI LUMINOS, SUFERINŢELE, BUCURIILE, ÎNFRÂNGERILE ŞI BIRUINŢELE SALE TOATE. IUBIŢI CARTEA, ÎNGRIJIŢI-O ŞI CITIŢI CÎT MAI MULT. CARTEA NE ESTE PRIETEN CREDINCIOS, DE NĂDEJDE”

                                                                           (G.F.Morozov)

         Consider că cărţile ocupă un rol important în educarea şi cultivarea bunului gust, în îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe şi dezvoltarea personalităţii copiilor.

         În primul rând cărţile au un rol educativ la copii. Datorită cărţilor copiii îşi îmbogăţrsc vacabularul, acumulează cunoştinţe, capătă o bogată cultură generală. Cartea este o portiţă către o lume a poveştii, o lume ficţională, propice vizării şi delectării de tip estetic.

         În al doilea rînd cărţile dezvoltă personalitatea. De exemplu din ele copiii pot identifica trăsăturile de caracter. Pe măsura lecturării a multor cărţi, copiii îşi dezvoltă capacitatea de a-şi exprima propriile păreri, îşi alcătuiesc un set propriu de valori care să-i ghideze în veaţă.

         O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de cîte ori vrei. Cartea este un prieten tăcut care îţi oferă ori de cîte ori ai nevoie acelaş răspuns fidel la fiecare întrebare şi-l refuz cu nesfîrşită răbdare pînă ce la-i înţeles. Ea este atît de înţelegătoare, încît atunci cînd n-ai înţeles-o nu se supără, nu jigneşte, te aşteaptă să revii. O regăsim oricînd la fel de credincioasă şi discretă.

         În acelaş timp putem spune că ea este un învăţător care te conduce la bine, te face să te bucuri, să rîzi şi să plîngi.

         Cartea îndeplineşte numeroase funcţii. Între acestea cea mai înaltă menire a cărţii e cea instructiv – educativă. Drumul cărţii nare sfîrşit, din ele înveţi cîte ceva pe planul ştiinţei, tehnicii, artelor, moralei, comportamentului etc. Încheind acest drum înseamnă a renunţa la ambiţia progresului.

         Alegerea cărţilor potrivite este numai primul pas. Al doilea pas şi tot atît de important este deprinderea lecturii. Lectura este un instrument care dezvoltă  posibilitatea de comunicare, făcîndu-se ecoul capacităţilor de gîndire şi limbaj.

         Gustul  de lectur[ trebuie format din primii ani de şcoală şi atunci el va devein şi rămîne pentru toată veaţa o obişnuinţă utilă.

Gustul pentru lectură nu vine de la  sine ci se formează printr-o muncă de ti cu zi, o muncă care se caracterizează prin răbdare, perseverinţă, continuitate, voinţă. Curiozitatea pentru lecture copiilor trebuie să le trezim de mici, să le cultivăm interesul spre cunoaştere. Lectura lărgeşte orizontul cunoştinţelor.

“Lectura – spunea istoricul N. Iorga – joacă un rol important în viaţa copiilor, un rol mai mare decît în viaţa celor vîrstnici. Cartea citită în copilărie, ramîne prezentă în amintire aproape toată viaţa şi influenţează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărţile pe care le citesc copii îşi formează o anumită oncepţie asupra lumii, cărţile formează la ei anumite norme de conduită”.

Cartea este o cetate fermecată, ea va ieşi învingătoare numai dacă într-adevăr este durabilă. Pentru fiecare din noi, cartea reprezintă o năframă glozioasă, un sorginte mereu izvorînd.

Izvorul creaţiei minunate este cartea. Acest lucru îşi inspiră multă curiozitate. Acolo poţi regăsi trecutul. O carte o simplă carte este istoria întregii veţii. Căntînd în ele ne aflăm destinul. Cînd deschidem o carte putem spune că suntem la începutul unui drum pe care îl vom parcurge după noi cunoştinţe. Acest drum este foarte lung, iar viaţa este prea scurtă pentru o călătorie pe care nu o poţi duce pînă la capăt. Aşa suntem nevoiţi să ne oprim din drum şi să renunţăm. Fiindcă nici odată nimeni nu va putea afla care-i este destinul în viaţă.  Aşa nici o carte nu poate fi studiată pîn nu vom citi şi nu vom înţelege despre ce se vorbeşte. Trece timpul, citeşti două pagini şi tot odată îţi dai seama că lucrurile pe care le doreai să le descoperi în timpul călătoriei vor apărea singure.

Din cele mai vechi timpuri cartea a fost un adevărat prieten al omenirii, oferindu-i tot ce are mai bun. Astăzi din păcate mulţi dintre noi nu mai sunt interesaţi de cărţi, fie că nu au timp să citească, fie  că preferă să stea în faţa calculatorului şi a televizorului, sau pur şi simplu că nu au nevoie.... precum spunei.

Trăim întro lume foarte modernă, sofisticată, nici nu mai avem timp să vizităm rudele, prietenii, mereu suntem prea ocupaţi. Nici odată însă nu ne-am gîndit că anume cartea me poate oferi de  două ori mai multă informaţie, de două ori mai multe emoţii, trăiri, sentimente pe care nici televizorul şi nici calculatorul nu ne poate oferi. Sîntem încă orbi că nu dorim să vedem şi să înţelegem asta. Doar ca cartea ne poate oferi o lume nouă.

Oamenii din trecut nu au avut ceea ce avem noi astăzi....dar au dat dovadă de farte multă intelegenţă. Cred că ar trebui şi noi să facem o alegere corectă. După părerea mea cartea rămîne a fi cea mai bună şi plăcută metodă de relaxare, cel mai bun învăţător atunci cînd avem nevoie de cunoştinţe şi nu în ultimul rînd. Cel mai bun prieten care mereu îţi oferă toate ce are mai bun şi nu-ţi cere în schimb nimic.